Nocturna de august….

Toridele zile pe care le trăim în această perioadă şi care în mod normal nu mă afectează, se pare că în sfârşit au avut acţiune şi asupra mea…seara de duminică spre luni a fost un calvar.

În încercarea mea de a mă odihni am avut de înfruntat două obstacole, primul este cel amintit mai sus, al doilea este eternul şi fascinantul meu duşman/duşmani, câinii fără stăpân cunoscut în cărţile de anatomie drept canis vulgaris.

După seara trecută cred că pot sări în ajutorul celor de la Animal Planet pentru un documentar, cred că am înţeles modul de viaţă nocturn al acestor animale. Linişte până la orele în care şi cel mai înrăit telespectator de OTV adoarme ca începând cu orele 1-2 să înceapă “spectacolul”. Cum? Simplu.

“Trupa” de câini ai ţaţei Veta vine peste teritoriul trupei de câini ai vecinei mele pensionate şi cu copii căsătoriţi în alte zări. Ai mei, că deja îi consider colocatari, nu se lăsă răpuşi şi demarează un concurs de lătrat şi alergat care te face să arunci cu ce îţi vine la îndemână.. mie îmi venea telecomanda, dar nu puteam să arunc mândreţe de echipament care mă ajută să dau oierul din Ghencea afară din căsuţa mea… să închid fereastra, cum oare să pot face aşa ceva..însemna că mă sufoc şi eu şi personajele de la teleshopping – ca de la o oră încolo în noapte numai astea vezi la TV..zic asta e…poate se liniştesc… într-adevăr aşa se întâmplă preţ de câteva secunde, fiindcă cel mai experimentat dintre câini, găseşte în haba de gunoi de lângă bloc, comoara serii…dar ce să vezi chiar dacă e cel mai bătrân nu e lăsat în pace şi uite aşa reîncepe lătratul care mă scoate din minţi şi mă trimite în lumea celor de la Voila…

Mă uit la ceas 3.30.. mai am timp să mă odihnesc…dar nu, un tânăr vecin aflat în vacanţa se întoarce de la discotecă, terasa sau de unde numai el ştie… parchează maşina… şi "prietenii" cei mai buni ai omului sunt iar deranjaţi şi ca să se răzbune ne deranjează şi ei pe noi şi uite aşa orele până dimineaţă se scurg în ritm de Who let the dogs out…

Dimineaţa undeva după patru somnul câştiga războiul cu animalele “fără casă”.. Sună alarma telefonului şi mă ridic din pat, azi e luni şi o iau de la capăt, arunc o privire pe geam şi ce văd?.. prietenii noştri dorm profund.. obosiţi după o noapte albă…

Ţin să mulţumesc celor care au grijă să hrănească aceste “suflete triste” din spatele blocului meu şi celor care tolerează aceste lucruri..